Despre mediere

Medierea este un DREPT conferit de Legea 196/2006 – o modalitate de soluționare a unui conflict, a unei neînțelegeri, a disputei în prezența unei persoane neutre și imparțiale – mediatorul.

În fapt, are loc o negociere asistată și coordonată de mediator, însă deciziile sunt luate doar de părțile implicate. Nefiind implicată altă instituție (instantă de judecată) este o procedură foarte rapidă în comparație cu soluționarea conflictului prin instanța de judecată. În plus, în cadrul unei procedure de mediere, odată cu semnarea acordului, noțiunea de “am pierdut” dispare. În mediere, parțile decid cum le e lor mai bine, ținând cont în unele cazuri de limitele legale .

Părțile participante la procedura mediere au o satisfacție mult mai mare pentru că:
–decizia le aparține lor și nu este una impusă de altcineva;
–se rezolvă mult mai rapid decât prin procedura instanței de judecată;
–nu sunt obligate să-și dovedească susținerile cu martori, expertize, documente exprese;
–costurile sunt mai mici față de costurile procedurii judiciare, pentru mediere nu plătești taxe de timbru, expertize;
–confidențialitatea este obligație legală pentru mediator și recomandată părților, asigurându-se astfel o protecție împotriva publicității negative;
–poți alege mediatorul cu care să lucrezi, în timp ce la instanță nu ai nicio putere în desemnarea persoanei care va decide asupra situației în dispută;
–mediatorul încurajează fiecare persoană să-și expună situația din propria perspectivă creând contextul ca celălalt să cunoască punctul ei real de vedere.

Medierea operează în:
a) disputele comerciale:
– neînțelegeri între asociații/acționarii unei societăți comerciale cu privire la modificarea societății, dizolvarea sau lichidarea ei, în luarea unei decizii privind funcționarea ei;
– neînțelegeri izvorâte din relațiile contractuale privind executarea contractelor, interpretarea clauzelor , rezilierea sau rezoluțiunea contractelor, pretenții ca urmare a termenelor de execuție/livrare, a calității produselor/serviciilor, somații de plată;
– neînțelegeri între profesioniști apărute în executarea unor contracte de mandat, de comision, de agent, de asociere în participațiune etc;
– neînțelegeri în relațiile bancă – client în aplicarea contractelor de creditare, cont curent etc;
– neînțelegeri dintre asigurat și asigurator apărute în desfășurarea relațiilor comerciale.

b) dispute de muncă:
– conflicte dintre angajați, angajat și angajator;
– conflicte dintre diferite departamente ale societății;
– drepturi bănești;
– desfacerea contractului de muncă;
– clauze abuzive, etc;

c) dispute de malpraxis:
– este o recomandare expresă de soluționare prin mediere a erorii profesionale săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului.

d) dispute de familie:
– continuarea căsătoriei;
– partajul de bunuri comune;
– stabilirea domiciliului copiilor;
– contribuția părinților la întreținerea copiilor;
– orice alte neînțelegeri dintre soți cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii, etc.

e) dispute civile:
– Grăniţuiri;
– Revendicări;
– Pretenţii;
– Evacuări;
– Obligaţii de a face:
– Partaje;
– Raporturi locative.

f) dispute penale: loviri, vătămări corporale, violențe în familie, amenințarea, hărțuirea, violul, furt, abuz de încredere, bancruta, gestiunea frauduloasă, înșelăciunea, tulburarea de posesie, abandonul de familie, etc.